Africa Van 4×4. Poate suna pompos. Si, da, ii puteam spune Maroc Van 4×4. Dar sunt amanunte. Vacanta lui Radu Tudoroiu si a grupului sau merita povestita. Si ilustrata. Si poate reprezenta o idee de urmat. Sa-i dam cuvantul, asadar.

Faceti cunostinta cu Gloria

Am asteptat tura asta ca pe nu stiu ce. Fusesem cu o iarna inainte in Maroc, cu trei prieteni, o masina inchiriata si una adusa pe roti. Ne-am plimbat, am explorat, am mancat, dar nu ne-am simtit chiar ca acasa. Drept urmare de Anul Nou am decis sa refacem vacanta. Insa de data asta cu camperul de expeditie.

Africa Van 4x4, aventura in Maroc Van-4x4-2-1024x682

Pe scurt, Gloria este un Sprinter 4×4, cu blocant central si reductor, W906 311. Motorul l-am pastrat in mare parte la fel. Cu exceptia unui mapping care ne-a permis sa ajungem pe la 155 de cai.

In schimb, restul masinii a suferit modificari destul de notabile. Un troliu Tigershark Talon 11500. Apoi suspensii Coilover Kayaba si suport de troliu Adventure Van. Plus un sistem complex electric, pe litiu, de la Victron, snorkel, roof rack pentru kayak. Ca si cauciucuri 245/75/16 (schimbate mai apoi la 265/75/16), geamuri, ventilatie, Webasto si amenajarea interioara.

Dar despre #GloriaTheSprinter, si in canalul de YouTube care ii este dedicat:

Start, din Gibraltar. Si o prima sugestie

Chiar daca nu era suta la suta gata, planul sa plecam in Africa era facut. Drumul pana in Gibraltar a durat cinci zile. Acolo ne-am intalnit cu restul echipei. O parte dintre ei au zburat datorita faptului ca nu-si puteau lua concediu prea mult. Iar Andrei si Alina au plecat din Bucuresti cateva zile dupa mine. Si au ales alta ruta.

Prima greseala o facem direct din Europa. Eram aproape de Algeciras si am decis sa luam ferry pe ruta Algeciras – Ceuta, care avea si retur. Nu recomand nimanui experienta pentru ca granita este oribila. De-acum incolo trecem numai prin Tanger.

O ruta care sa nu ne tina doar la volan

Odata ajuns pe continentul negru am incercat sa facem un plan cat decat organizat pentru Maroc Van 4×4. Eu eram cu Gloria, Andrei cu un Patrol Y60. Iar sora mea si Filip (echipa Mecanero Service) cu un Nissan Quashqai inchiriat. Nefiind prima noastra aventura in Maroc, am incercat sa organizam lucrurile astfel incat sa putem vedea cat mai mult din tara fara sa stam la volan cate o zi intreaga.

Pana nu ajungi sa conduci acolo, cu un Van 4×4 sau altceva, nu-ti dai seama exact cat de mare este tara de fapt. Ca sa va faceti o idee este putin peste de trei ori dimensiunea Romaniei. Si asta fara sa iei in calcul Sahara de Vest.

Ca sa fie toata lumea fericita am reluat si o parte din lucrurile pe care le vazusem noi data trecuta dar au fost interesante. Astfel, ruta noastra a fost in felul urmator: Tanger – Rabat – Casablanca (cina la Rick’s Cafe de ziua mea) – Essaoiura – Sidi Kaouki – Marrakesh – Ouarzazate – Foum Zguid – El Gouera – M’Hamid – Zagora – Merzouga – Fes – Chefchaouen – Ceuta. Intr-un total de vreo 3500 km estimativ pe 17 zile.

O tara impartita in doua

Tara din punctul meu de vedere este impartita in doua: deasupra si sub Atlas. Inevitabil partea de coasta este cea mai dezvoltata, traind foarte mult din turism. Fie ca e vorba de turistii care vin sa stea la plaja sau de zecile de mii de tineri care vin pentru surf.

Fiecare orasel de coasta are personalitatea lui. Fie ca vorbim de Rabat si Casablanca, care sunt localitati ultra dezvoltate, cu zgarie nori si blocuri moderne de apartamente. Sau despre Essaouira si magica plaja de la Sidi Kaouki, despre care am aflat datorita lui Marius.

Din pacate avand timpul limitat, nu am apucat sa cobor mai jos. Pentru ca visul meu este sa ajung cel putin pana in Dakhla, sau la Plage Blanche. Daca nu chiar pana in Dakar. Dar estimez ca asta se va intampla cat de curand. Cum spuneam, Coasta este locul in care cultura marocana se imbina cu arhitectura si influentele europene. Si o face intr-un mod foarte gratios.

Marocul „adevarat”

Pe masura ce plecam inspre interiorul tarii, incepem sa facem cunostinta cu Marocul de toate zilele. Adica nu neaparat ce vedem pe Travel Channel. Pe alocuri localitatile sunt extrem de sarace. Insa oamenii au fost mereu primitori cu noi.

Prin contrast, drumurile si infrastructura marocana sunt absolut spectaculoase. Vedem pentru a doua oara Marrakesh. Iar eu ajung sa ma plimb prin reprezentanta Mercedes. Cautam un filtru epurator pentru a-l inlocui pe cel care incepuse sa faca nazuri.

De-aici, am plecat in salbaticie. Iar zilele urmatoare le petrecem in partea de sud la granita cu Algeria. Traversam, cu al meu Van 4×4 si celelalte masini, vreo 350 km de macadam. Pe celebrele piste de Dakar care leaga Tazenakht de Foum Zguid si de Merzouga.

Probleme…si o rezolvare „rapida”

Undeva pe drum, aproape de M’Hamid, printre niste dune care nu promiteau nimic, reusesc sa omor ambreiajul Mercedesului. Suspectez ca era oricum pe duca. Pentru ca nu i-au trebuit decat 10 minute pana sa se faca praf.

Probabil se prajea si mai repede daca nu puneam la munca serios troliul de la Superwinch, proaspat montat si netestat pe masina. A tras de Gloria in cel mai eficient mod posibil. Pe alocuri cu mai multa forta decat ma asteptam sa aiba.

Ajungem, dupa 100 km parcursi in noua ore de macadam si dune, in M’Hamid. Acolo, am gasit pe cineva care sa comande si sa monteze ambreiaj de Sprinter 4×4 cu masa dubla. Inca odata mama Africa ma mira. O las pe Gloria nefunctionala la om in garaj la ora 18:00. A doua zi, la 7:00 dimineata, ambreiajul nou este pus si masina este gata de plecare.

Cele 24 de ore de cand „am bubuit”ambreiajul si pana eram gata de drum din nou au fost complet supranaturale. Aveam deja scenarii ca va trebui sa pun masina pe platforma, pana la dracu cu carti, la un service Mercedes. Daca mai aveam vreo indoiala ca Marocul este intre tarile mele favorite, intamplarea asta spulberat-o.

Un An Nou „special”

Plecam relaxati si fericiti inspre Merzouga unde petrecem anul nou. Doar noi. Avand in vedere ca este tara araba peste tot existat program normal de Craciun si de Revelion. In principiu pentru ca ei nu sunt de acord cu datele pe care le-au setat crestinii.

Drept urmare in seara de Revelion apucat sa vedem doua trei artificii. Si acelea, provenind, melancolic, de la cateva masini de expeditie. Cele care erau imprastiate prin dunele de la baza lui Erg Chabbi.

Privind spre noi destinatii

Ultima parte a fost mai degraba de turism. Apucat sa vedem Fes si Chefchaouen, un orasel albastru foarte fain unde m-am oprit sa iau pranzul. Ultima noapte ne-am separat pentru ca Nissan-ul Quashqai trebuia returnat la rental. Iar Andrei a plecat cu Patrolul pentru a recupera lumea.

De aici am trecut Gibraltarul din nou si am lasat oamenii muncii, in aeroport in Marbella. Cele cinci zile de condus singur cuc pana in Romania au fost foarte odihnitoare. Am avut ocazia sa fac si o pauza de trei zile de snowboard in Hintertux. Si, dupa 12.000 km, iata-ma intors din nou acasa. Se fac trei luni de cand s-a intamplat si deja incep sa ma cam uit pe harta catre noi destinatii. Fireste, pe care le voi parcurge tot cu al meu Van 4×4.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.