Hello Siberia Expedition a mers mai departe. Iar maine, dupa cum anunta protagonistii, este testul final. 500 de kilometri in aproape 13 ore la -45 de grade. Catre Oymyakon.
De la ultima noastra relatare, cu siguranta, ati urmarit aventurile lui Attila si Kinga Bertici pe vlogul lor. Afland cum au petrecut Craciunul si Revelionul. Dar si care au fost lucrurile interesante pe care au dorit sa le impartaseasca de-acolo, din Siberia.
Pentru cei care n-au facut-o, acum, ca se apropie de tinta finala, am decis sa le semnalam cateva.
„Neo” este pregatit pentru Siberia extrema
Un moment important pentru Hello Siberia Expedition l-au reprezentat pregatirile speciale pe care le-a primit „Neo” (asa cum si-au botezat cei doi masina Duster) pentru incercarile din Siberia extrema. Sunt cateva lucruri care ne-au atras atentia. Si pe care le semnalam pentru cei care doresc sa plece intr-o aventura similara.
Separator de motorina cu decantor. Incalzitor pentru fluide. Un acumulator mai mare. Sistem de incalzire Webasto. Un parbriz dublu, dar si gemuri laterale duble. In plus, au fost schimbate toate lichidele cu unele capabile sa ofere performante la temperaturi extrem de joase.
De la Elena, sotia lui Serghei, cel care a ajutat la „prepararea” masinii, au primit si un dispozitiv de localizare prin Satelit care are si modul de SOS. Este extrem de util chiar daca ajutorul vine uneori de la 400-500 km distanta, astfel ca este vorba despre o perioada mare de timp. Poate sa faca diferenta in situatiile extrem de dificile.
Despre lucrari s-a vorbit si la televiziunea locala.
Alt update
Au urmat kilometri prin frig extrem si zapada mare. Si au aparut ceva probleme. Deslusite intr-un service din Angarsk. Cu ajutorul proprietarului, care nu a ezitat sa-si faca treaba desi era o zi de duminica inainte de Anul Nou.
„NEO merge foarte bine. In schimb, la temeperaturi de sub -40 de grade apar erori. Victor, care este specialist in Duster (de Rusia), ne-a spus ca firmware-ul functioneaza perfect pana la -40. Cel rusesc este setat pana la temperaturi de – 55 de grade. De aici erorile la injectie si celelalte probleme aparute. Insa am primit cadou un tester cu care putem sterge erorile aparute. Punand la socoteala si modificarile lui Sergei, totul functioneaza perfect”, a povestit Attila.
Un alt punct de interes, Lacul Baikal
Fara indoiala, lacul Baikal este unul dintre punctele de atractie pentru orice impatimit de turism.
Vorbim despre un lac care reprezinta cea mai mare rezerva de apa dulce din lume: 23000 km³. In plus, este cel mai adanc lac de pe glob (1.637 m). Depresiunea lacustra din Siberia de Sud are o suprafata ceva mai mare decat cea a Belgiei si contine 22-23% din rezervele de apa potabila ale lumii (exceptand ghetarii).
Lacul Baikal, pe langa faptul că este cel mai adanc lac din lume, poate fi considerat și cel mai vechi. Are circa 20-25 milioane ani de existenta si reprezinta unul dintre „muzeele vii”, in care traiesc aproximativ 800 specii de animale si 245 specii de plante endemice, proprii lui.
„Drumul oaselor”
A urmat intrarea in Siberia indeparata. Cea salbatica, cu putine localitati si benzinarii. Astfel ca in canistre au fost luati 120 de litri de motorina de rezerva. Un drum de 2.000 de kilometri pana la Yakutsk, fara service, si care a presupus si trecerea peste raul Lena, inghetat.
De la Yakutsk la Oymyakon sunt 1.000 kilometri fara asfalt, pe raul Aldan inghetat. „Suntem in mainile lui Dumnezeu. Aici si o greseala mica, de multe ori nesesizabila, pune capat expeditiei si impune aplicarea planului de salvare. Acum vremea acolo este „blândă”, cu -40 de grade, dar va ajunge la -52 inaintea sosirii noastre”, a scris Attila pe pagina expeditiei.
Au fost zile cu reparatii la -37 de grade, cu revelion, off-road pe zapada, despre care gasiti detalii in serialul de pe You Tube. Ca si despre felul in care arata un sat din Yakutia.
Dar si de drum. Catre tinta finala a Hello Siberia Expedition. Sa revenim insa putin la Drumul Oaselor. Este vorba despre portiunea de la estul raului Lena pana la Magadan. La construirea lui au fost folositi prizonieri din gulaguri. Si se numeste asa pentru ca, se spune, din pricina conditiilor, isi pierdeau viata zilnic, in medie, 25 de persoane, timp de 20 de ani. Iar acesti morti nu puteau fi ingropati in permafrostul Siberiei, astfel ca erau pusi in fundatia drumului.
