Quadzilla este proiectul realizat pe baza ideii unui neo-zeelandez, Jason Way, de catre compania sa, 2 Way Industries. Si este un quad capabil sa se bata cu masini de 500 CP la cursele de viteza in coasta. Sigur, trebuie sa insotim acest articol cu recomandarea aceea pentru incercari extreme: nu incercati acasa! Sau sa o faceti doar daca abilitatile voastre sunt pe masura „monstruluui”.
Jason Way si-a dorit Quadzilla
Jason Way face parte din categoria celor care stiu sa stoarca de energie un quad. Inclusiv in ceea ce priveste viteza pe drumuri sinuoase de asfalt. Acolo unde, cu totii o stim, constructiv vorbind un quad pune probleme. Si o face la cel mai inalt nivel, dovada fiind cele peste 40 de titluri pe care le detine in palmares.
Jason si-a propus sa puna la startul curselor de viteza in coasta un astfel de model. Iar experienta sa si faptul ca este manager al unei companii specializate in lucrari in elemente metalice, 2 Way Industries, i-a facilitat punerea in practica a proiectului. Mai ales ca l-a implicat si pe un alt pilot suficient de „nebun” (in sensul frumos, evident), Ian Fitch, care sa vina cu idei, dar si sa urce in sa.
Doar 10% din original
Au pornit in proiectul Quadzilla de la Suzuki LT500R din anii 90. Insa, la final, numai 20% din sasiul original se regasea in quad-ul monstru. Si, per total, 10% din quad. Restul a fost modificat pentru a obtine un bolid capabil sa ofere, deopotriva, performanta, si o structura capabila sa confere siguranta.
Motorul provine de la un GSX-R 1000 din 2001, a carui electronica a fost modificata de BRM. Acestia au dat si numele oficial, BRM 1000 Superquad LT500R/GSXR1000. Si intre modificari, au limitat si puterea transmisa rotilor spate la 143 CP pentru a face controlabil modelul. Caci Quadzilla poate „alerga” cu peste 230 km/h si cantareste numai 220 kg.
Atentie si la aerodinamica
Modificarile au vizat si aerodinamica. Lucru normal pentru a impiedica quad-ul sa-si ia „zborul” la propriu. Au fost montate doua eleroane de mari dimensiuni. Cel din fata capabil sa varieze incarcarea aerodinamica.
Desigur, va intrebati daca au venit si rezultatele. Ei bine, pe traseul de la Leadfoot Festival, un fel de Pikes Peak in varianta neo-zeelandeza, a obtinut timpi de sub 50 de secunde. Si prezente constante in finala competitiei. Iar la ultima aparitie, Ian Fitch a obtinut un timp cu doar 3 secunde sub recordul intrecerii. Performanta remarcabila in conditiile in care a concurat contra unor masini cu puteri de 500-700 CP pregatite special pentru astfel de intreceri. Sa lasam insa imaginile sa vorbeasca.
