Amortizoarele sunt ceea ce impiedica suspensia sa se comporte ca un pat cu apa, deci este esential sa functioneze. Dar ce este in interiorul lor si cum functioneaza?
Ati vazut vreodata un show sau film american in care masinile au trecut peste o denivelare si nu se opreste din balans pentru o perioada de timp dupa aceea? Asta se intampla atunci cand nu aveti suficienta amortizare – si nu este chiar un lucru bun pentru calatoria sau manevrabilitatea masinii.
In aceiasi masura, multi dintre noi au condus automobile care au trecut peste denivelari mai ascutite si au simtit impactul agresiv prin structura masinii. De asemenea, aceasta este o configuratie proasta de amortizare si in ziua de azi este prea raspandita. Iata ce se intampla in interiorul unui amortizor si cum poate provoca probleme.
Lasate singure pe o masina, arcurile vor continua sa se balanseze prea mult timp. Amortizoarele preiau miscarea arcului, ducandu-l inapoi la pozitia normala de repaus mult mai repede. De asemenea, impiedica arcurile sa deterioreze componentele masinii. Solutia la aceasta problema este o tija ce functioneaza intr-un tub etans cu ulei. Tija este atasata la un piston care, atunci cand amortizorul este comprimat, impinge in ulei si genereaza rezistenta la dorinta arcului elicoidal de a se balansa.
Se folosesc diferite modele de amortizoare, de obicei cu un tub sau doua intr-un aspect concentric. In toate cazurile, uleiul care se deplaseaza trebuie sa ajunga undeva: uneori este prin supape simple activate in presiune in pistonul tijei si uneori are o combinatie de doua camere si doua pistoane. In aceste cazuri, uleiul este de obicei impins din camera interioara printr-o supapa in camera exterioara.
Combinatia de pistoane, supape si presiune realizeaza un echilibru normal, atunci masina este parcata sau condusa pe un drum neted. Cand anvelopa atinge o denivelare, totusi, incepe procesul suspensiei de flexare, luand o parte initiala din puterea loviturii. O clipa mai tarziu, suspensia incepe sa se miste; arcul si apoi insotit de amortizor, pe masura ce pistonul acestuia impinge si trage prin rezervorul de ulei.
Ratele de amortizare pot fi controlate prin simpla variatie a dimensiunilor valvelor din pistonul principal, de exemplu. Problema cu o abordare atat de simpla este aceea ca supapele au debite maxime inainte ca acestea sa inceteze efectiv sa lucreze, iar suspensia aproape se blocheaza pentru o clipa. Loviti o denivelare din greu si socul amortizorului va fi transmis direct oaselor dvs.
Exista optiuni mai complexe la celalalt capat al scalei care utilizeaza o combinatie de nitrogen de inalta presiune la baza amortizorului si un piston plutitor pentru a-l separa cu camera de ulei de deasupra. Nitrogenul ajuta la reducerea ruliului, vibratiilor si aerarii uleiului, oferind in mod teoretic un raspuns mai bun, o gama mai mare de supape si o senzitivitate suplimentara. Un amortizor cu gaz este, in mod natural, mai scump.
Amortizarea este un concept simplu care poate fi executat intr-o gama tot mai mare de moduri. De la design-ul de baza pana la coiloverele de performanta, elementele esentiale vor ramane intotdeauna aceleasi. Si unde ar fi masinile fara amortizoare? Blocate intr-o parodie a anilor 1970, cel mai probabil.
