Africa Eco Race inseamna aventura lui Claudiu Barbu. Romanul frumos de nebun a imbracat combinezonul si si-a propus sa ajunga in Dakar. Deloc simplu cand ai de parcurs 6.000 de km prin Sahara. Si o faci fara copilot si echipa de asistenta. Un demers pe care BestRide l-a sustinut din prima clipa, si ale caror clipe de referinta, vi le oferim in serial. Un jurnal scris chiar de Claudiu. Si care ajunge astazi la final.
Doamne Ajuta pentru Ziua 10!
Etichetata drept cea mai dificila proba de catre organizatori, am reusit sa o termin fara nimic deosebit de mentionat. Exceptand faptul ca nu am ramas intepenit in cei peste 200 km de dune. Si ca am tras pe dreapta, mai exact pe stanga, in timpul probei, sa-mi fac somnul de 20 de minute…. Si ca inca o motocicleta a luat foc; a ramas doar cadrul din ea.
Am aflat că la briefing s-a vorbit despre romani. Eu intindeam cortul dupa cele doua zile de nesomn.
Noaptea, m-am trezit cu trei mecanici venind spre mine. Am crezut ca vor sa ma bata. Doreau sa ma ajute. M-au intrebat cand ma apuc de Polaris. Le-am spus ca maine dimineata la 5. Pentru ca vroiam sa ma culc – aveam cel puțin 62 de ore nedormite.
Dimineața m-am descurcat singur. Nici soldatii care ne pazesc nu erau treji.
Mai am trei zile. Doamne Ajuta-ma!
Cea mai grea etapa
Asa a fost. Din toate punctele de vedere. A fost si lunga, si cu dune extrem de dificile. Multa lume a ramas blocata.
La fel s-a intamplat si anul trecut. Cel mai bun motociclist a depasit timpul maximal cu doua ore. Mie si lui Paul ne-a luat 17 ore sa o terminam. Ajunsi la finalul ei, inainte de a pleca pe legatura, am pus capul pe volan, iar el pe bord. Am incercat sa dormim, cu motorul pornit si cu usile inchise. Incepusera sa apara primele semne de savana. Ne era frica de animalele salbatice. Sa nu fim atacați de vreun leu ratacit, batran, eventual alb, exilat de prin Senegal. Adevarul este ca in afara de soriceii canguri, mari animale infioratoare nu prea intalnesti prin Mauritania.
Sinistra ceata de praf
Anul acesta, aflandu-ma in masina, fenomeniul straniu de ceața de praf era la fel de sinistru ca o intalnire cu leii. In varful dunei ai parte de o noapte senina, iar dupa ce o cobori intri intr-o bezna totala, ce nu te lasa sa vezi nici la 20 de metri. Fa navigație daca mai poți!
Cu doar 10 km inainte de jumatatea probei, respectiv de punctul de alimentare, am ramas fara benzina. Cei 48 km de legatura, plus cei primi 250 de km de speciala erau cu mult peste totalul ce a trebuit sa-l garantam ca-l putem parcurge. Inainte de startul in speciala, ar fi fost camionul de alimentare. Probabil au spus la briefing sau scria la inceputul roadbookului. Nu am avut parte de timp pentru nici o sursa de informare. De fiecare data imi pun roadbookul doar cu 4-5 minute inainte de start. Si in timp ce il rulez spre inceput, imi notez repede modificarile anunțate de organizator. Ma intreb cam ce as fi facut daca as fi avut un derulator clasic, si nu pe cel de la Ionut!
Am reusit sa iau benzina de la doi motociclisti pe care ii depasisem anterior. Am luat cate un litru de la fiecare. Aveau de 98. A mea era de 95. La cate spalari de rezervor am facut, am invațat si cifra octanica dupa gust. Aveam buzele arse de soare, batute de vant si imbibate in benzina.
Ma bucur ca am reusit sa termin proba inainte de expirarea timpului alocat si ca nu mi-am permis luxul de a ramane intepenit in vreo duna.
Ajuns in bivouac, extenuat si de la oboseala acumulata, aleg sa ma culc, fara ca macar sa arunc o ultima privire spre Polaris. Mecanica o aman pentru dimineața. Mai am doar doua zile, care nu ar trebui sa imi puna mari probleme.
Sponsori:
ASP GROUP EAST
Reinvent Consulting
Stalinskaya
